LR Defender: 1948-2016

LR Defender: 1948-2016

Mi-a stat toata ziua in gand subiectul asta si nu stiam cum sa il abordez. Ieri, oficial, a iesit de pe linia de fabricatie ultimul Defender, in celebra fabrica de la Solihull, Anglia. Multi veti spune “Ei si, masini ies din productie an de an, sute-mii”. Foarte adevarat, dar poti numara pe degete masinile care:

  • au asistat armate in razboaie
  • au restartat economia unei tari
  • au devenit simbolul unei activitati (expeditii)
  • si-au scos din minti proprietarii in asa hal ca au o serie de glume reprezentative vizand fiabilitatea

IMG_4566

Dar astea vor fi scrise de altii, pentru mine Defenderul ramane masina care ne-a schimbat viata, ne-a readus aminte de spiritul de aventura si ne-a scos peri albi. Nu neaparat in ordinea asta…

Inca aveam un Suzuki Grand Vitara 2002 (masina de altfel fabuloasa) cand am iesit cu Ionut Macri si Defenderul lui 90 de concus. Cauciucuri pe 38 inch, rollcage, bullbar, trolii. Exact ce recomanda doctorul. Cum-necum ne-am gasit si noi unul, dar varianta lunga, 110. Problema era ca era stock – iar Defenderul fara modificari e o masina urata cu flacari, cu niste cauciucuri subtiri si jantele alea albe absolut odioase. Dupa achizitie, incep planurile de modificare: blocant spate, overfendere, bara, portbagaj, lumini, ce mai trebe omului prin casa pe roti in care urma sa se transforme.

IMG_1901

In prima suta de kilometri in schimb, tragedy struck: Plecam cu Ionut, Andi si Bogdan spre Buzau sa vedem ce stie sa faca autobuzul. La iesirea din Bucuresti, trosc-poc, tras pe dreapta, fail masiv. Am invatat repede una din lectiile cele mai importante. Cu cat posesorii de LR invata asta mai rapid, cu atat vor avea mai putine probleme cu inima si nervii: the car breaks down. Frequently. Pe scurt, s-a spart un furtun, masina s-a supraincalzit, senzorul de temperatura este pus prost si in esenta este ca Ray Charles la Luvru. Tragedie, motor nou.

IMG_1892

Trecem peste, este doar o intamplare. Nu se va mai repeta. Vorba unui prieten cand i se strica KTM-ul, se ajunge la sectiunea “baga bani, baga bani”. Unii lucrau sa schimbe motorul, altii  lucrau sa puna portbagajul. Intr-un final, iese bestia si ne punem pe treaba. Weekendurile se schimbau – pui degetul pe harta, haine de tavaleala si da-i cu noroiul. Incet, incet, intram in lumea asta din care nu am mai reusit sau vrut vreodata sa iesim, nu ca ne-am dorit. Aflam dupa ani de zile ca la inceput toata lumea ne spunea familia Simpson: sora-mea cu prietenu, eu cu prietena, mama cu tata, toti cu caruta si toti impreuna mereu. Cred ca de la un concurs la Buzau a inceput asta …

IMG_1069

Mai trece niste vreme si dragostea creste. Consiliu de familie “bai e rost de-o expeditie ca masina asta nu e facuta sa mearga prin noroaiele din tara – hai sa bagam o Africa”. Zis si facut. Incepe modificarea extinsa: frigider ARB, rezervor de apa, spatii de canistre, cort ARB pentru acoperis si multe altele. Defenderul incepea sa arate ca imaginea pe care o aveam noi in cap: o masina dracoasa care in teorie ar merge cam pe oriunde cu acelasi chill cu care se duce X5-ul pe Bugaria la Autovit in targ.

IMG_0931

Vine si ziua. 18 Decembrie 2008, n-o s-o uit in viata mea. Plecam cu Dinu si Stefania, care faceau off road de mult mai mult timp, ca dovada aveau un Land Cruiser. Ajungem la Sebes si Defenderul trosc-poc, pierde putere si moare. Tragem pe dreapta, oprim, la bord toate bune. Stam un pic, il repornim, merge 10 minute si la fel. Punem sufa si ne tracteaza Cruiserul (sunt atatea glume aici, nici nu vreau sa ma gandesc) pana in service la bunul nostru prieten Melente, care era la cativa km de unde a capitulat bestia. Ne apucam sa desfacem. Intre timp, un prieten de la Bucuresti aduce unul dintre cei mai buni mecanici de LR (Ionut), de la Buc la Sebes, ca sa ii stricam weekendul si sa ne ajute sa reparam masina. Noi cadem lati pe la vreo 2, baietii lucreaza la masina pana la rasarit. S-a gasit problema, nu se poate repara. Masina pe platforma, haide-acasa. Mama cu tata, doi oameni EXTREM de pusi pe treaba, au luat niste tricouri si niste chestii, s-au suit in Grand Vitara si au plecat in Africa. Doar nu erau sa piarda Anul Nou in Maroc. Eu m-am suparat atunci foarte rau si mi-am zis ca daca merg in Africa merg cu Defenderul (as zice ca eram mic si naiv dar defapt eram inconstient complet, si iresponsabil pe deasupra – plus ca nu am ajuns in Africa cu el).

Mai trec niste luni si in familie apare Land Cruiser 120, all shiny and new. Comparat cu 110-le, parea masina de Mall, dar sub caroseria frumoasa ramane un offroader super capabil. Ai mei cu LC-ul, eu permanent cu Defenderul….IMG_1279

Miturile din jurul masinii noastre incep sa se dezvolte. Primul mit: “Problema era taica-tu. Astea-s masini pretentioase, vezi ca la tine nu s-a stricat”. Revenim asupra aspectului asta… Mitul 2, care de fapt este o poveste, a degenerat incontrolabil din situatia de la Sebes. In seara in care se lucra la motor, am sunat tot felul de oameni, poate gasim un motor de schimb sau o solutie. Ulterior, din vorba-n vorba s-a ajuns la “sa va povestesc despre unii care au vrut sa plece in Maroc cu un Land Rover si li s-a stricat la Sebes”. Acum, nu as face mare caz pe treaba asta, daca nu mi-ar fi povestit 4 persoane diferite, in patru locuri complet diferite, o adaptare a povestii. In esenta, imi povesteau mie despre ce mi s-a intamplat mie, auzita de la dunno-who. Evident, cu mici inflorituri, intre care una continea un Defender cu motor V8 :)) S-o lasam asa… Oricum, lumea stia fail-ul, nu stia famiglia din spatele fail-ului.IMG_1728

3-4 ani, 110-le a fost masina mea de zi cu zi. Adevarat, nu era ce recomanda doctorul: vara ploua in ea si iarna la picioare la copilot troienea daca batea vantul dinspre partea dreapta si ningea ca lumea. Avea atatea zgomote ca a trebuit sa imi spuna un amic de o placuta de frana pe spate care se auzea infernal. Era un fel de cosmelie a fericirii. Poate sa zica oricine orice, dar senzatia de a o conduce era complet unica si greu de reprodus. Am tras de ea corespunzator, am pus-o putin pe o parte, am salvat cateva rasturnari care puteau sa iasa tragic, am invatat sa conduc in teren pe bune cu el.IMG_1140

Am invatat sa iau cu mine tot ce imi trebuie, nu degeaba la prima intalnire anuala Land Rover Owners a fost premiat “Cea mai bine echipata masina”. Radea lumea de el, dar inevitabil fiecare intreba de cate ceva care exista la mine in portbagaj, de la betisoare de urechi la hilift, drujba si te-miri-ce altele. Din cauza ca era maricel si mergeam singur sau cu o singura persoana, dormeam in el. Mi-am petrecut unele dintre cele mai bune nopti in masina aia, cu rasarituri pe creste de munte, pe plaje la Vadu, in Vama, sau prin vreo parcare pe undeva dupa o zi lunga de condus.

Mitul 1 s-a spulberat cand au inceput problemele. Cutie de transfer schimbata. CV Joint-uri si Swivel Balls. Diferential pe fata schimbat cu unul blocabil ARB. Cardane stricate in aceeasi vacanta cu diferentialul. Si glumele de vestiar aferente, de la prietenii cu LC sau Pajero “oricand ai nevoie de tractat sa zici”, “un weekend la off road, o luna la service”, lista poate continua.IMG_1435

Dar fiecare poveste trebuie sa aiba si un sfarsit iar romanta cu LR Defender nu difera. Dupa 5-6 ani de participare in viata noastra, a venit vremea sa isi faca drum spre Cluj. Tin minte drumul spre Brasov, unde m-am intalnit cu Razvan sa il cumpere … A fost frumos, dar trist. Un fel de ultima noapte cu viitoarea fosta prietena, o tristete care mergea prelungita putin. Nu prea mult, ca te ia cu frica si te razgandesti.

IMG_0303

Una peste alta, masina aia ne-a adus impreuna ca familie, ne-a redat spiritul de aventura si cu ajutorul ei am intrat intr-o lume si am creat niste amintiri pe care in centrul vechi nu le gasesti. Nu a fost o masina ideala, nu exista asa ceva. Nici macar nu a fost vorba de vehicul in sine – a fost vorba de spirit. a fost vorba, cum este adesea, de ceea ce sta in spatele unui brand, de conceptele si sperantele care se nasc si traiesc in spatele unui volan mult prea mare pentru bordul pe care este montat.

IMG_1441

Defenderului meui ii vor ramane pentru totdeauna indatorat. Mi-a facut cunostinta cu Ionut, Felix, Piciu, Fane, Ucenica, Biciu si ne-a parcat intr-o familie in care conteaza mai mult spiritul decat sigla de pe volan. In viitor, pentru ca nu am capacitatea intelectuala sa invat din greselile mele, voi cumpara inca un Defender. De ce? Pentru ca il asociez cu familia, cu aventura, cu spiritul de libertate pe care m-a invatat sa il caut.

600196_10150915207344177_1530890272_n

Pentru el si pentru toate Defenderele ramase,

Safe roads, you left your marks good and deep over here.

Yours, always,

R.

 

Pst Scriptum: Multumesc pentru dimineata asta. Stii tu de ce.

12665683_10153596520319177_1263732626_n