Malaysia pe motor - Partea I

Malaysia pe motor – Partea I

Dupa inca o saptamana in jungla malaysiana, de data aceasta la Rainforest Challenge, ajungem inapoi in Kuala Lumpur. Vorbesc cu Faizal ca sa mergem sa scoatem Sertao-ul din adormire, sa il pregatim de plecare. Motocicleta nu a mai fost mutata de un an de zile, iar bateria nu dadea semne ca isi doreste sa coopereze. Evident, a trebuit comandata o baterie noua si GS-ul a pornit la prima cheie.

12348764_10153484633744177_690540778_n

Stam in fata casei si facem un ultim check-up: cauciucuri noi, baterie noua, cu uleiul era asa si-asa treaba. Statuse in motor timp de un an, in showroom, si ne faceam oarece griji. Dar mai aveam niste kilometri disponibili si am decis ca facem partea de sud a peninsulei inainte de schimb. Eram un pic curios cum se va intampla toata activitatea, cum se va simti traficul pe motor si cam pe unde voi ajunge. Aveam un plan de atac, gandit asa in mare. Dar fiind singur, puteam sa il schimb oricum si sa dorm oriunde, inclusiv pe marginea drumului langa motocicleta, saun in hamacul super compact pe care l-am primit de la Monica.

12355273_10153486472539177_1319639172_n

Eh si ne asternem la drum. Grija cunoscuta, sa nu fac vreo nefacuta si sa iau vreun giratoriu pe sensul de Europa ca amestecam vopselurile cu vreo masina. Senzatia s-a disipat dupa vreun sfert de ora, cand mi-a intrat in reflex modul malay de mers. Traficul, cam ca-n Bucuresti, in general. Pe de alta parte, grija fata de motociclisti, cam ca-n Viena – o mica mare diferenta. Fiind un sofer si un motociclist destul de lenes de felul meu, nu ma prea bagam printre masini sa fac acrobatii. Una la mana pentru ca nu ma grabeam nicaieri, dar si pentru ca niciodata nu am fost adeptul acestor activitati. Ori daca mai ai si paniere, sigur trosnesti vreun stop sau rupi vreo oglinda. Pe langa mine, scuterele aveau cel putin Mach 1 – pentru ei, opritul la rosu era mai mult conditionat de trafic decat de culoarea semaforului. Iar stilul de mers era genial: cu niste slalom-uri de parca si-au luat A-ul pe circuitul de la Sepang.

12386562_10153495240604177_591562063_n

In mintea mea ma uit la ei si iau hotararea ca nu e rost sa ne agitam. Incet si chill. In curand parasim orasul si ne instalam pe autostrada spre Port Dickson si Malacca. Pe ambele voial sa le vad, fiind relativ aproape. Port Dickson in mai vazusesm cu cateva zile in urma, dar fugitiv, astfel incat merita un ride through in caz ca a scapat ceva nepozat. Din pacate nu. Stau sa ma recuperez si sa beam 2 litri de apa de cocos. Setao sta cuminte sub un palmier sa se raceasca si sa-si traga sufletul. Cele 35 de grade combinate cu jacheta de motor si casca dual sport full face nu fac casa buna. Prima zi am avut un soare din ala din cartile postale – mai neplacut doar cand, dupa incerci sa stai pe saua batuta de soare care are 150 de grade. Dupa o pauza intr-un restaurant de pe drum, aproape de apus ajung in Malacca.

IMG_1910

Aglomeratia de la ora 6, stai in trafic, mergi, stai in trafic. Incet dar sigur ajungem in centru, langa biserica rosie din perioada coloniala, ce apare in mai toate fotografiile ce promoveaza orasul. Il pun pe Sertao pe cric si ma asez sa-mi trag sufletul si sa mai consum vreo 2 litri de lichide. Intre timp, se cam strange lume in jurul nostru sa ne pozeze. Un grup de 20 de chinezi ma iau cu asalt si, doi cate doi isi fac fotografii cu mine, Sertao si biserica din spate. Eu ce sa zic, am stat cuminte, ne-am salutat si au plecat. Mai vin cativa turisti sa ne fotografieze si trag eu concluzia ca e cazul sa facem plinul, sa gasim un hotel si sa incercam sa vizitam orasul fara echipamentul de motor pe noi, asa mai discret.

IMG_1864

Il las pe Sertao la intrare si merg sa ma cazez si sa bag motorul intr-un garaj pazit. Acum, eu nu sunt un mare fan al hotelurilor in general. Dar datorita taxelor si reglementarilor din Malaysia, jucariile din familia GS, Tenere, Tiger samd sunt rare si extrem de scumpe. Ca idee, ei au un echivalent al taxei noastre de prima inmatriculare, care se invarte pe la un 150% din valoarea achizitiei. Ergo, iei un GS cu 10.000 de Euro, taxa pentru el este 15.000 Euro. Asta face orice GS sa fie rar, scump si predispus la a disparea de prin parcari.

12358447_10153492355174177_1866414419_n

Melacca seara este ceva spectaculos. O forfota de oameni care se plimba pe strazi, sute de biciclete umplute pana la refuz cu beculete colorate, care transporta turisti, si sute de cladiri vechi pe cheiul apei. Corabia-muzeu, strada chineza sau biserica coloniala erau deschise pana tarziu. Dar am ales sa nu le vizitez pentru ca era un pic de haos. In schimb, m-am plimbat fara tinta pe toate stradutele, fotografiind locuri si oameni si intinzandu-mi picioarele putin. La ora 10, cum deja ne cam obisnuisem, s-a strans tot. Cheiul plin de viata s-a golit in 15 minute si la un semn orasul a cazut intr-o liniste deplina. Doar cate o bicicleta cu turisti si mai grabea de colo-colo sa-si lase ultimii clienti. Imi dau seama ca am fost prea entuziasmat de prima zi pe motor si de Malacca si nu am apucat sa mananc nimic (daca nu punem la socoteala pulpa dintr-o sticla de apa de cocos). Constat ca este ora 12 si ca singura varianta a mea este McDonalds. La naiba, am calatorit jumatate de planeta sa mananc tot gunoiul asta. Hai fie, ceva adaptare malay de burger si nist cartofi, cat sa tina de foame.

IMG_1890

Ma trezesc la 5. In geamul meu batea deja un soare puternic, ideal sa usuce echipamentul de motor dar relativ problematic pentru somn. Plimbarea de dimineata dezvaluie un oras la fel de pustiu, dar si mult mai frumos. Fortul La Famosa si ruinele bisericii Sf. Paul au fost o revelatie. Pana la momentul respectiv nu mai avusesem ocazia sa vad un oras colonial, iar dimineata aia parea usor rupta din Piratii din Caraibe. Plimbarea m-a dus din nou pe stradutele de aseara, coborand dealul pe care se afla Sf. Paul spre Christ Church si palatul regal din Malacca. Incet, incet, orasul prindea viata de data aceasta, si m-am oprit pe chei la o ghereta sa iau niste nasi lemak si un teh tarik.

IMG_1884

Iar pe motor. Senzatia devenise deja una familiara si nu imi dadeam seama ce naiba vreau sa fac mai mult: sa stau si sa ard kilometru dupa kilometru pe Sertao pe serpentinele magice din sudul peninsulei sau sa casc ochii si gura prin oraselele si satele pe unde ajungeam. Imi fac dum spre iesirea din oras, printr-un centru vechi delicios, si iau un DN la intamplare, generic spre sud – sud-est. Voiam sa ajung in Muar, un orasel colonial cochet care este cunoscut pentru Kopi 434, o cafea locala interesanta. Am gasit un hotel pe cheiul unui rau si ne-am cazat.

IMG_1917

Soarele fierbinte de amiaza m-a facut sa mi se incinga casca atat de tare ca m-am fript in incercarea de a o scoate-o. Ritualul de seara a urmat, unde am pus hainele la uscat la ultimul etaj al hotelului, in balcon si am taiat-o in oras. Sertao statea cumintica, fara paniere sau geanta waterproof in parcare si ma astepta. Desi mi-a fost incredibil de greu, am decis ca e mai intelept sa vad orasul la pas, sa ma plimb ca un turist civilizat. Daca ar fi fost dupa capul meu as fi intrat sa vad si muzeul pe motocicleta, ca atata stiu eu sa fac. M-am uitat la ce face lumea-n jur si am zis ca e mai safe sa fac ca ei …

IMG_1868

Am gasit un impinge-tava pe malul apei, unde m-am asezat sa mananc. Incepusem sa stiu meniurile si pronuntia pentru fiecare fel de mancare si mi se parea amuzant cand comandam in malay si multumeam frumos si utilizam alte maruntisuri invatate. Localnicii erau de fiecare data incantati si deveneau mai prietenosi decat de obicei, daca e posibil asa ceva. Seara s-a terminat apoteotic cu un suc de starfruit (carambola, de-i zice) servit intr-o punga. Practic, din eficienta oamenii puneau in punga niste gheata, iti turnau sucul, iti puneau un pai si ii puneau o fundita de care sa-l apuci – cum ar veni toarta de la punga. Mie mi s-a parut cea mai tare inventie de la motorul V8. O cunostinta de-a mea a spus ca arata ca o plosca de spital. Ce minte absolut sinistra.

12348381_10153488274744177_1206363491_n

Decid sa raman o zi in plus, ca sa imi trag sufletul si sa stau pe docul de langa hotel, sa mananc pui prajit si sa numar barcile care trec. Dar dorul de duca nu e niciodata departe, asa ca imi petrec cea de-a doua zi cu ochii pe harti sa vad incotro ar fi interesant sa ma indrept. Nici Singapore nu-i departe ce e drept …

IMG_1905