Cu caiacul pe Arges

Cu caiacul pe Arges

M-am tot ținut să povestesc despre aventura noastră genială din weekend. Din păcate, entuziasmul cu care am ajuns acasă și care urma să-mi dea energia și cheful necesar să scriu s-a disipat datorită unui maraton de răceală cu temperaturi 40, frisoane și, ca la shaorma, cu de toate. Dar să revenim…

De ceva vreme tot urmăream să văd când băieții de la Ture Caiac, condusi de Costin Iatan, organizează ieșirii noi, fie pe Neajlov, fie pe Argeș sau Dunăre. Gând la gând cu bucurie, îl sun ca un preaviz pe Costin să îl rog să-mi dea semn imediat cum pune o tură nouă pe net pentru că vreau locuri. Numai bine aflu că tura nouă este gata coaptă și planul este să plecăm de la intrarea din Oltenița, în jos pe Argeș si pe Dunăre, cu oprire pentru pădurice fabuloasă pentru masa de prânz. Zis și făcut: luat locuri, suit în mașină și plecat către sud. Acolo m-am întâlnit cu prieteni vechi și am făcut alții noi. Abia asteptam priveliștea familiară a caiacelor aliniate pe malul Argeșului, la 8:00 dimineața

IMG_5208

Ca de obicei Costin se introduce și începe să facă instructajul pentru fiecare. Suntem repartizați la caiacele noastre, ne legam bagajele sau le băgăm în compartimente în funcție de dimensiuni și ne lansăm la apă. Pana sa intre cu totii, cei noi sunt ghidati in manuirea ambarcatiunii, astfel încât cei care nu am mai fost să înceapă să se obișnuiască cu ea, cu padelele și cu ideea.

Țin minte că prima oară când am făcut tura mi s-a părut foarte lungă. Avem un caiac single foarte bun care avea un sticker de TID. Mă gândeam și atunci că probabil este un caiac profesional și că de aceea mi este foarte ușor să-l manevrez. Revisitând traseul, mi-am dat seama că nu este chiar atât de lung pe cat mi s-a părut prima oară și de fapt nu caiacul era ușor de manevrat ci pur și simplu ideea de a fi pe apa mi se părea atât de plăcută încât nu găseam nimic complicat în toată activitatea.

IMG_5224

Fast forward câțiva kilometri timp în care am admirat berze, rațe sălbatice și alte zburătoare și ajungem la confluența Argeșului cu Dunărea. De-aici am luat-o în dreapta, în amonte, câteva sute de metri până la o intrare pe un canal. Și data trecută ca și data aceasta am intrat pe canal ca să ajungem până la capătul sau unde anul trecut a fost locul de campare. De atunci până acum au căzut crengi și copacii în apă ceea ce a făcut toată bucata mult mai tehnică și foarte interesantă și fun. Persoana cu care am fost în barcă era pentru prima oară la caiac și încercăm pe cat posibil să o fac să aibă  experiență plăcută și eventual să nu răsturnam caiacul prin mangrove. Am luat un pic cu burta niște bușteni, am luat mătasea broaștei cat încape și pe noi și pe caiac și am ajuns cu bine la capăt unde era o mocirlă de nedescris.

IMG_5218

Până să ne-ntoarcem Costin și Teo deja scoseseră Ceaunul și începuseră să facă mâncare. Ne-am așezat cuminți la masă, am mâncat tradiționala plăcintă cu brânză pe care ei o servesc la fiecare tură din caiacul-bucătărie și care este o referință în lumea plăcintelor cu brânză :)) După asta a urmat felul principal care n-am să vă spun exact și asta pentru că nu-mi doresc să vă stric neapărat ziua. Cert este că, după ce am crăpat în noi ca niște sălbatici, cum era de altfel și așteptat, ne-am întins care pe unde, mai pe iarbă, mai pe nisip, mai prin câte un caiac. Deodată, peste poienița unde mai devreme era un haos general s-a asternut linistea. Aproximativ, stiti ce zic…

IMG_5235

După siesta binemeritată ne-am reactivat am mai stat la o glumă, o poveste și planul pentru următoarele ieșiri și iar pleosc in apa. De data asta o bucată scurtă de traseu care ne-a purtat în aval până în locul unde erau mașinile noastre parcate și unde am tras într-un final la mal. Ca și dățile trecute, turele pe care le-au organizat Costin și echipa au fost ireproșabile: de la echipament, la organizare, la caiace, la mâncare și la atmosfera generală care te face să vrei să nu mai pleci de la malul apei.

IMG_5243

Umblă vorba în sat că în curând va exista o tură de două zile de la Giurgiu la Oltenița cu o  de campare foc de tabără și probabil cea mai tare atmosfera imaginabilă. Problema este că mulți vrem dar numărul caiacelor este limitat și am impresia că nici n-o să ajungă publică tura înainte să fie date toate locurile. Așa că această ultima mențiune avea doar scopul să vă amăgesc cu gândul la weekendul cu pricina. Dar dacă vă gândiți ce să faceți în weekend poate ar fi un exercițiu bun să începeți să vă uitați după o ieșire cu caiacul pe apă. Pe băieții puteți găsi aici și sunt destul de activi pe Facebook astfel încât vă vor răspunde la întrebări și vă vor informa despre următoarele ture pe care le vor face. Eu unul abia aștept să merg la următoarea și promit că am să o postezi pe Facebook când apare.