De ce sa inveti constant?

De ce sa inveti constant?

Asa s-a depus praful pe login-ul de la blog de cand nu am mai scris, de mi-e si rusine sa ma asez la tastatura. Dar trebuie, si cat timp nu am scris, nici n-am stat degeaba. Am invatat. Multe. Despre tot.

Incepand cursul nou de Photoshop, s-au cristalizat cateva observatii pe care le anticipam dar pe care nu puteam sa pun exact degetul. Prima ar fi ca nu mi-a placut niciodata in mod deosebit scoala. Pentru ca o buna parte din profesorii mei care miroseau a naftalina de cand coborau din 32 la Unirii, ne bagau in cap niste materii si concepte care “o sa va foloseasca in viata, o sa vedeti voi”. Well guess what, bubba? They did not.

Pentru ca  nimeni nu te intreba (discutie pur teoretica, never happened):

Prof: Boss, tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?

Mini Me: Pai, mi-ar face placere sa devin macara, cea mai buna macara din lume.

Prof: Pai, ca sa devii macara, hai sa te invat doar lucrurile care le sunt utile macaralelor.

In viata reala, discutia (daca a existat) s-a purtat asa:

Prof: Pune mana si invata despre declinul economic al tarilor din Africa Centrala

Mini Me: De ce, voi fi deportat?

Prof: Nu, DAR DACA O SA ITI TREBUIASCA VREODATA IN VIATA?

Mini Me: Ce e drept, informatii de ultima ora si maxim interes, hai la studiu.

Acum, discutia are 3 vectori importanti care cumva au generat-o si careia ii ofera combustibil:

  1. Faptul ca a aparut de ceva luni Photoshop CC 2015 si update-uri noi si oamenii au adus niste imbunatatiri de-ti sta ceasul si-ti decoleaza desktopul de matematici avnsate. Si imi dau seama ca echipa din spate de la Adobe #baibaiatule reinventeaza roata de fiecare data
  2. Faptul ca maine mergem la Webstock si ca partea de online, atat din punct de vedere al prezentei cat si al promovarii si business-ului, ocupa din ce in ce mai mult timp
  3. Si de departe cel mai important, faptul ca in scoala nu am invatat, macar la un nivel elementar, cat sa te descurci cat-de-cat, antreprenoriat si #reallife stuff. Iar acum, invatam dupa ureche multe lucruri si ne dam cu stangu-n dreptu’ si cu dreptu-n frunte facand tot soiul de experimente mai mult sau mai putin eficiente financiar.

Si, pe caprarii.

Punctul 1

Am inceput cursul de Photoshop. Este una din activitatile mele preferate, pentru ca am ocazia sa invat cativa oameni despre cum vad eu partea de post productie, creative business si etica, dar si pentru ca imi ofera sansa de a schimba un pic mentalitatea din zona noastra – in bine, sper eu. Sunt de parere ca nu poti sa predai aceleasi treburi prafuite de ani de zile – am cumparat cursuri, am stat zeci de ore sa vad tutoriale de Ps si sa citesc despre moduri de predare si sisteme de livrare a informatiei. Am inceput sa imi repet cursurile si sa incerc pe cat posibil sa scap de “ããããããã”-ul ala care poate sa faca si un profesor de la Princeton sa para usor analfabet cand isi face aparitia. Activitatea de predare implica niste resurse relativ mari si imi doresc sa ma ridic la nivelul asteptarilor si sa il depasesc. Iar asta cere o munca enervanta, migaloasa dar absolut indispensabila.

#Webstock

Abia astept. Cel mai trist si enervant lucru pe care il fac in viata asta este ca adesea ma complac. “Sunt suficient de bun”, “Nu trebuie in plus”, “Hai ca nu e nevoie sa facem asta acum”. Iar acesta este drumul pavat si binestiut catre o mediocritate infioratoare. Si hai sa nu o luam incolo ca nu face bine mai nimanui.

Webstock pentru mine este o ocazie sa invat ceva nou, ceva care MA INTERESEAZA, de la oameni pe care ii apreciez. Ergo, ma duc de bunavoie, cu curiozitate si dornic sa invat lucruri noi – spre deosebire de scoala unde te duci ca la taiere si contemplai toata ziua daca merge sa sari pe geam de la laboratorul de bio sa tragi chiulul (cine-a facut Eminescu stie ce zic). Si da, merge. La fel ca si in cazul lui Photoshop, e informatie de care am nevoie pentru ca un fir logic de gandire m-a dus la concluzia ca fara ea nu pot sa fac performanta. Quod erat demonstrandum.

Nu cred ca procesul de invatare este unul anevoios, ci sunt ferm convins ca esti ca un burete toata viata si ca tanjesti dupa cunostinte noi. Ah, ca violul intelectual ce poarta numele de Scoala Romaneasca te-a lasat cu sechele si acum traiesti cu frica de profesor sa examene, asta e altceva. Nu vorbesc in cunostinta de cauza deoarece nu am trecut pragul unei scoli formare din Romania de aproape 10 ani, dar cand am plecat eu intrai destept si ieseai ca o amoeba.

3. Cultura antreprenoriala si real life

Inteleg ca ai nevoie de matematica, dar singura data dupa liceu cand am facut o integrala a fost cand am vrut sa fac litera S si m-am grabit. Ce ne invata asta? Ca nu ne trebuie chiar tuturor. In schimb mi-ar fi placut sa stiu lucruri despre cum sa iti deschizi o firma, cum sa faci un plan de afaceri, ce implica hartiile. Tin minte acum multi ani cum ma certam cu tata, eu proaspat absolvit din facultate si pus de treaba, ca nu vreau sa fac contract, act aditional, decizii si alte mizerii. Prietene, eu fac poze, ii dau omului factura, el imi da banii, ura si la gara. Retrospectiv, eram relativ tolomac, dar s-a aprins lumina si pe strada mea. Tarziu, dar lucram cu materialul clientului, #ncsf.

Altfel te imprietenesti cu conceptul de contract si acte cand cineva ti le prezinta ca lucruri ce te protejeaza si iti tin evidenta cash flow-ului. Altfel inveti despre un credit daca ti-e explicat ca o poveste. Orice poti asimila daca cel ce iti preda are capacitatea de a introduce in discurs o ancora psihologica ce te va face sa vrei sa afli mai multe. Si poti sa faci scoala cat vrei tu, doua facultati, mastere, doctorate. MBA-uri. Tot teorie ramane. Avem nevoie de informatii reale, de la cum sa nu mori de foame cand termini scoala la cum sa gandesti un business plan si sa faci stocuri si sa gasesti piata de desfacere si furnizori si pe mama si pe tata. Daca in scoala de azi se face, kudos. Dar eu, si noi cei de varsta mea, am plecat cu un handicap imens in acest sens pe care il caram inca dupa noi si care, ca la recuperarea sportiva, necesita infinit mai mult efort si dedicatie pentru a fi eliminat. Necesita uber alles sa inveti sa pierzi. Sa ai fail-uri. Sa accepti infrangeri si sa zici “Meh, mai bagam o fisa maine, ca acum stiu ca asta nu merge”. Si avem nevoie de mentalitatea asta ca de aer.

Cautam sa incepem un business nou intr-un domeniu despre care nu stim nimic. Si am pornit cu frica de a pierde bani si cu grija ca nu o sa iasa, dupa care am stat si mi-am dat o palma si “Boss, ce facem aici? O facem ca p-aia cu iepurasu’ si tigaia? What the fuck?“. Pornesti la drum cu, in loc de entuziasm, o mentalitate deficitara. Si nu vad cum poate duce la succes. Asa ca, in research-ul pentru business-ul nou, mai degraba am descoperit informatii noi despre mine decat despre piata. Unde dai si unde crapa. Dar ii dam inainte cum stim mai bine ca daca stai pe loc nu faci nimic.

Stiu ca este un post usor diferit de ce scriu de obicei si poate are sens doar pe alocuri. Dar, in loc de erata, va las cu indemnul de a face ceva nou si de a incerca ceva ce poate nu iese (de preferat legal, dar e o chestie de gust acum). Si vedeti ce iese si daca e bine, repetati. Si aia e, drum bun si cale batuta.

 

R.