Responsabilizarea cuiva

Trecând printr-o proaspătă poprire “din greşealădin partea ANAF pentru nişte taxe din Februarie 2016, am tras câteva concluzii neplăcute dar care trebuie împărtăşite cu siguranţă.
Povestea începe acum ceva timp când primesc o scrisoare de dragoste din partea ANAF Sector 3. O scrisoare neplanificată clar era de rău: poprire pentru datorii la bugetul de stat. Eu ştiu nu sunt foarte organizat de felul meu aşa fac eforturi supraomeneşti încercăm în firmă  plătim toate taxele la timp şi fără întârzieri. Pentru nu-i aşa, ANAF-ul are reputaţia fabuloasă de a veni cu amenzi usturătoare pentru cele mai imposibile şi irelevante lucruri, pe lângă altele obiceiuri proaste. Cu ajutorul contabilei noastre fabuloase, problema s-a rezolvat dar eu am rămas cu nişte întrebări.

1) Poprirea a fost pusă fix înainte pot eu plăti taxele. Dacă se menţinea ideea ei au făcut asta din greşeală iar banii respectivi erau rezervă din firmă pentru TVA/Impozite/Salarii pe lună sau trimestru ce făceam? Păi zicem întârziam cu plata dărilor la stat şi probabil se lasă cu ceva amendă care poate fi contestată după multe bătăi de cap. Dar dacă ei apucau să tragă banii şi noi aveam de plătit rate la proprietăţi pe firma, echipamente sau leasing-uri? Banii de la stat se recuperează după luni, ani sau se scad din taxe viitoare. Ce ziceţi, pierdeam echipamentele? Păi le pierdeam băncile, orice cămătar care se restecpa*, ştiu trebuie încaseze. Nu le prea pasă de mine. Ceea ce ne aduce la problema a doua, notabil mai importantă
2) Cine e de vină? Aici discuţia poate fi generalizată, din nefericire. Pe partea mea, eu sunt forţat fiu ultra-responsabil. Pentru dacă nu îmi plătesc birurile la stat, ia mama dracu’ în esenţă. Dar cine e responsabil pentru acest fuck-up? ANAF-ul, aşa entitate generală. Asta nu mulţumeşte pentru eu îmi doresc ştiu un nume. Aici este de fapt sămânţa ineficienţei şi incompetenţei. Când ceva merge prost, vină este celor de la Drumuri şi Poduri, de la Primărie, de la ANAF. Niciodata nu e vina Biancăi, Mihaelei sau Lilianei de la ANAF, aşa nominal cum ar trebui. Iar această lipsă de responsabilizare directă şi transparentă, duce la nepăsarea şi sictirul pe care îl experimentăm cu toţii când avem de-a face cu ei.
Păi şi ce facem? Majoritatea sunt prea nesimţiţi, deconectaţi şi nepăsători îi intereseze de mine sau de tine. Nepăsarea asta o poţi identifica uşor în discursul unor personaje abisal de subcalificate ca madam Firea sau madam Grindeanu care nu cred au capacitatea intelectuală de a percepe cât rău face lipsa lor de experienţă şi incompetenţa.

O teorie a managementului spune dacă un şef fură, este nesimţit şi arogant, aceeaşi atitudine o vor avea şi subalternii. Consider cumva nu mai este nevoie fie probată şi o putem ridică lejer la rangul de axiomă.

Şi noi capul cui tăiem? Întreb pentru un prieten.

*Restecpa