BMW GS1200 Rallye - the big brother

BMW GS1200 Rallye – the big brother

Dupa tura trecuta cu GS 800 2017, eram destul de indecis daca trebuie mai mult power sau mai putin. Si am aflat … rapid.

Plimbarea de cateva zile cu GS 800 a fost o gura de aer proaspat. Un motor solid, pe care il cunosteam foarte bine de ani de zile. Simplu, elegant, cu ABS si alte chestii de safetly si comfort. Cand l-am returnat insa, vorbind cu Stefan de la Bavaria, mi-a ramas o replica in minte: “Sa nu te sui pe GS1200. Ca nu o sa iti mai placa nimic altceva”.

Evident, am inceput sa ma gandesc la treaba asta. Ce face un 1200 sa fie atat de spectaculos, ca parca prin oras le tot vad. Si sunt usor de recunoscut, cu led-ul in forma literei C, aparand in trafic zi si noapte prin jurul meu.

Evenimentul care m-a impulsionat sa grabesc plimbarea a fost faptul ca au venit 8 prieteni din Malaysia, toti pe GS-uri: 1200, 1200 Adv si 800. A fost o ocazie perfecta sa plecam la drum cu un 1200 GS Rallye, care este intr-un fel giuvaerul coroanei din celebra linie de motociclete.

Traseul ne-a purtat din capitala pana-n Curtea de Arges, pe Transfagarasan si apoi in Sibiu. Plecand din Bucuresti pe o ploaie mocaneasca, anticipam niste haine ude si niste injuraturi printre dinti clantanind de frig, insa vremea a fost de partea mea. Cum am parasit capitala, soarele si-a facut simtita prezenta si locul din saua lui GS Rallye a devenit de-odata foarte fun.

Primul obstacol a fost sa scap de autostrada. Fie ca e vorba de o masina de strada puternica, de un motor rapid sau o masina de expeditie, condusul pe autostrada mi se pare cea mai anosta experienta imaginabila: stai acolo cu acceleratia tintuita la 135 si te uiti cum curg kilometri. Cu 800-le, nu m-a incantat autostrada. Fiind un motor mai usor, curentii de aer din spatele tirurilor sau vantul lateral ma cam dezechilibrau si nu mi-au construit un feeling de comfort clar.

Nu pot spune acelasi lucru si despre fratele mai mare: GS 1200 este incredibil de stabila iar comfortul pe distante mari de mers este net superior. Fiind editia Rallye, parbrizul reglabil este mult mai mic, astfel incat senzatia ca ma lupt cu un foehn imens a fost prezenta la ambele modele. Pe de alta parte, puterea motorului si modul in care o livreaza este ceva complet aparte. Cutia in 6 trepte iti permite sa te joci cu turatiile foarte mult, iar galetile de cuplu pe care le are boxster-ul fac experienta foarte distractiva. In orice moment daca aveai nevoie sa depasesti sau cautai putere de rezerva, era usor de gasit peste 4000rpm.

Scapat de ploaie si autostrada, am luat drumul Transfagarasanului. Pe DN / DJ, motorul se comporta foarte bine, se simte ca acasa. De fel, nu sunt un mare fan al vitezei – i’m more of a marathon guy than a sprint guy. Dar nici nu prea puteai sa te abtii sa nu faci cateva depasiri. Dintr-a treia, cand accelerezi mai cu simt de raspundere, motocicleta se transforma. Pe cat de mare pare pe loc, lucru care m-a speriat la inceput, pe atat de agila si usoara pare in mers. Parte din siguranta si confortul pe care ti-l ofera vine fara indoiala de la sistemul Dynamic ESA care schimba complet mersul. N-as vrea sa ma dau mai destept decat este cazul si sa va povestesc cum stiu eu de toate despre sistem, asa ca va invit sa cititi mai multe despre el aici. Cert este ca suspensia se adapteaza la stilul de mers, inclinatia motorului, feedback-ul din amortizoare si tot soiul de alti senzori.

Si iata ca trecem de barajul de la Vidraru. De-aici incolo, serpentine si distractie. Am incercat sa ma joc un pic cu plaja de putere, sa imi dau seama pe cat posibil unde se simte bine. Am concluzionat ca undeva intre a doua si a treia, una usor supraturata iar cea de-a doua putin subturata, este locul unde Transfagarasanul e distractiv pe un GS mare si fara cutii. Am incercat sa o tin din frana de motor, sa vad ce se intampla pe ud in curbe sau cum poti sa te joci cu ambreiajul pe portiuni stramte. Pentru o cilindree asa de mare, 1200 Rallye este o motocicleta foarte permisiva si, sincer dar straniu, imi aduce aminte de primul meu KTM EXC 250 4T. Putere echilibrata pentru motor, cu o livrare cuminte dar cu potential masiv pentru cine invata sa o foloseasca. Nu am simtit in nici un moment ca este violenta sau ca risc sa scap mana in gaz si sa facem ceva ce vom regreta amandoi. Din toate motoarele pe care le-am testat pana acum, senzatia de siguranta de pe ea nu am regasit-o nicaieri altundeva.

Ajungem intr-un final sus la lac unde, in continuare, soarele ne zambeste. Un ciorchine de BMW-uri incarcate pana la refuz, cu numere de Malaysia, stateau parcate cuminti intr-un colt. Amicii mei scosesera artileria grea: se gatea ramen, orez cu sambal si curry de oaie – toate, suficient de picante incat sa poata fi folosite ca decapant industrial. Cu ocazia asta, am descoperit un nou sistem de oale si chestii de camping de la Sea To Summit. Cam scumpe, dar ca si spatiu par sa fie geniale. Instant want.

Dupa masa, the ride of a lifetime si motivul pentru care ne-am si strans: sa mergem in gasca pana la Sibiu. Iar aici chiar nu am ce zice. Tot ce am facut a fost sa ma simt bine si sa aratam genial, mergand in sir indian. Ne-am oprit sa alimentam la intrare si am tras cu totii la Ibis in centrul orasului pentru seara. Honestly, Ibis a fost o dezamagire ca si cazare, dar asta in alt post. Compania in care ma aflam a compensat masiv.

Am iesit sa mancam intr-unul din locurile mele favorite, pe care vi-l si recomand: Benjamin’s Pub. Puteti gasi acolo steak-uri pregatite cum se cere, dar si burgeri si coaste excelente. Bineinteles si altele, dar eu pentru acestea le calc pragul.

A doua zi, the long way back. Planul era de fapt sa ii ducem pana la Bran si sa ramanem peste noapte acolo. Mie castelul mi se pare ok, dar atmosfera de talcioc Teleorman din anul 1992 de prin jur nu mi se pare. Aici intram in discutia ca circul asta cu masti cu dracula si alte suveniruri kitsch sunt o boala specifica oricarei atractii turistice de pe la noi. M-a bucurat decizia de a nu-l vizita pe de-o parte, deoarece toti riderii voiau sa se mai dea o tura pe Transfagarasan, bineinteles – motivul principal era ca, pe partea cu Fagarasul, la coborarea noastra, am avut o ceata densa care nu ne-a permis sa vedem peisajul mult asteptat. Dar iata ca am avut inca o data sansa de a prinde cateva ore de soare si ne-am putut bucura de priveliste.

Din pacate, cum timpul nu era de partea mea, a trebuit sa imi las prietenii in Curtea de Arges. Miercuri fiind, aveam de predat Photoshop la F64 si am reusit sa ajung la fix, in parte si datorita usurintei neasteptate cu care te poti strecura in trafic cu GS 1200 Rallye.

Planul meu era sa ramana GS-ul la mine pana joi seara. Insa, programul meu de lucru nu mi-ar fi permis sa ma bucur de el ci pur si simplu ar fi stat in parcare cu orele sau cu mine in trafic, de la o intalnire la alta. Astfel, Miercuri noaptea, dupa orele 00:00, am fost sa o las si sa il recuperez pe Snowflake. Pana m-am reobisnuit cu al meu Pajero, ma simteam ca si cum conduceam un bloc de apartamente greoi si lent, comparat cu bondarul albastru.